Data aparitiei: 11.10.2011
Noul Cod Civil a devenit deja legea actuală, legea aplicabilă. A devenit începând cu 1 octombrie 2011, Codul Civil. Cu excepţiile sale de aplicabilitate, cu excepţii la excepţiile de aplicabilitate, dar cu noţiuni noi şi deja viabile. Poate nu pe atât de clare pe cât ne aşteptam unii dintre noi, sau poate nu atât de bine aşezate, concordate cu realitatea socio-economică pe cât se aşteptau alţii, însă în mod cert acesta este punctul ce marchează începutul unui nou secol juridic.

Noul Cod Civil, aşa cum este deja cunoscut, înlocuieşte în realitate trei vechi coduri: Codul Civil de la 1864, Codul Familiei şi Codul Comercial. Dar înlocuirea nu are loc brusc, ci printr-o aplicare paralelă, direcţionată şi expres reglementată de către Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil.

Av. Mihaela Bădescu

Noile reglementări civile, deloc străine de ramura dreptului comercial şi înainte de modificare –având în vedere că nu numai Codul Comercial a avut exclusivitate în rol de legislaţie de bază, ci s-a completat permanent cu dispoziţiile Codului Civil de la 1864 – aduc noutăţi şi pe acest plan. Ca opinie personală, nu cred că schimbarea noţiunilor ar fi reprezentat problema vechilor reglementări, e cert însă că s-au operat ajustări ale denumirilor de bază, ale subiectelor principale din fostele raporturi strict comerciale, iar acum urmează să ne familiarizăm cu ele, neavând nicio importanţă dacă schimbarea în sine e benefică sau mai mult încurcă.

Astfel, conform art. 3 din Noul Cod Civil: “(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.”

Remarcăm uşor apariţia noţiunilor de “profesionist”, aceea de “întreprindere” sau  aceea de “scop lucrativ”, noţiuni utilizate în limbajul uzual, dar nu neapărat legiferate. Ne vine în ajutor în explicarea lor chiar legea pentru aplicare, ce ne arată că noţiunea de “profesionist” include noţiunile de comerciant, întreprinzător, operator economic şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice ori profesionale. Comerciantul de până acum, aşa cum era el definit de Codul Comercial în art. 7 – “Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerciu, având comerciul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale.” – devine, ca noţiune definită, actualul profesionist, dar ca substanţă, devine o subcategorie a acestuia. Cu alte cuvinte, redenumim vechea noţiune, dar o păstrăm ca noţiune nouă, restrânsă. Până la acest punct însă, încă s-ar mai putea realiza o conexiune logică, reala încurcătură intervine abia la momentul lecturării art. 6 din legea de aplicare a codului civil, care tranşează două aspecte ce au ca efect mai mult un amestec între vechea şi noua noţiune, decât aceea de lămurire: noţiunea de comerciant ce va apărea în orice dispoziţie legală aplicabilă după 1 octombrie se va considera făcută cu privire la orice persoană fizică, respectiv juridică supusă înregistrării în registrul comerţului, conform prevederilor Legii 26/1990. De aici poate porni un val de comentarii cu privire la natura juridică a persoanei fizice sau juridice supuse înregistrării, şi care poate fi, din interpretarea textului, subiect de drept încă înainte de înregistrarea sa. Este evident că orice persoană a cărei înregistrare a fost anulată poate fi subiect de drept, cu consecinţele juridice ale anulării, întinderea şi sfera de cuprindere a acestui subiect de drept în particular, prin raportare la noua definiţie, va crea loc unor speculaţii interesante şi unor interpretări diversificate. E adevărat că noţiunea de “întreprindere” excede fostei noţiuni de “fapte de comerţ”, incluzând în primul rând noţiunea de “fără scop lucrativ”, astfel că e evident că cele două definiţii nu se suprapun din punct de vedere substanţial, ci doar se înlocuiesc. Înlocuirea are însă loc într-o legislaţie adaptată deja noţiunii de comerciant, astfel că înlocuirea acestora ar putea avea efecte de interpretare în momentul identificării ariei de aplicare.

Noţiunea de comerciant devine însă complet instabilă - din punctul meu  de vedere – la momentul la care alineatul 2 al aceluiaşi articol 6 din legea de aplicare, stabileşte excepţii de la definiţia dată în alineatul 1, dispunând că noţiunea astfel definită nu e aplicabilă în legea privind mărcile şi indicaţiile geografice, în legea privind clauzele abuzive sau în Codul Consumului, ca să exemplificăm doar trei dintre actele normative scutite de noua definiţie.     Astfel că noţiunea de comerciant în sine, deşi redenumită cu noţiunea de “profesionist”, a fost pe de-o parte transformată în subdiviziunea propriei foste noţiuni, pe de altă parte,  redefinită ca subdiviziune... probabilă, însă, în paralel cu toate aceste înţelesuri, păstrată neatinsă, acolo unde legiuitorul nu a mai putut   să-i identifice sensul.

Faptele de comerţ au fost doar uşor atinse ca noţiune de noile reglementări, fiind înlocuite de expresia “activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii”, astfel că nu există probleme practice de aplicabilitate. Ele definesc activitatea aceluia inclus în categoria de profesionist, dar fără a o restrânge ca pe aceea de comerciant.

Înlocuirea noţiunii de comerciant cu aceea de profesionist are un deosebit interes practic, având în vedere că subiectului de drept intitulat comerciant i se aplicau o serie de dispoziţii legale specifice, care completau Codul Comercial, şi care continuă să fie în vigoare, stabilindu-se un regim juridic, respectiv un regim fiscal special şi o modalitate diferită de abordare a incidentelor juridice. Probabil însă că nu peste mult timp noţiunea va primi clarificări, astfel că până la acel moment nu putem decât să identificăm problemele practice pe care forma actuală a noţiunii le poate ridica.


AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante si Afaceri, octombrie 2011