Data aparitiei: 11.10.2011
Noul Cod Civil a devenit deja legea actuală, legea aplicabilă. A devenit începând cu 1 octombrie 2011, Codul Civil. Cu excepțiile sale de aplicabilitate, cu excepții la excepțiile de aplicabilitate, dar cu noțiuni noi și deja viabile. Poate nu pe atât de clare pe cât ne așteptam unii dintre noi, sau poate nu atât de bine așezate, concordate cu realitatea socio-economică pe cât se așteptau alții, însă în mod cert acesta este punctul ce marchează începutul unui nou secol juridic.
Noul Cod Civil, așa cum este deja cunoscut, înlocuiește în realitate trei vechi coduri: Codul Civil de la 1864, Codul Familiei și Codul Comercial. Dar înlocuirea nu are loc brusc, ci printr-o aplicare paralelă, direcționată și expres reglementată de către Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil.
Av. Mihaela Bădescu
Noile reglementări civile, deloc străine de ramura dreptului comercial și înainte de modificare –având în vedere că nu numai Codul Comercial a avut exclusivitate în rol de legislație de bază, ci s-a completat permanent cu dispozițiile Codului Civil de la 1864 – aduc noutăți și pe acest plan. Ca opinie personală, nu cred că schimbarea noțiunilor ar fi reprezentat problema vechilor reglementări, e cert însă că s-au operat ajustări ale denumirilor de bază, ale subiectelor principale din fostele raporturi strict comerciale, iar acum urmează să ne familiarizăm cu ele, neavând nicio importanță dacă schimbarea în sine e benefică sau mai mult încurcă.
Astfel, conform art. 3 din Noul Cod Civil: “(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.”
Remarcăm ușor apariția noțiunilor de “profesionist”, aceea de “întreprindere” sau aceea de “scop lucrativ”, noțiuni utilizate în limbajul uzual, dar nu neapărat legiferate. Ne vine în ajutor în explicarea lor chiar legea pentru aplicare, ce ne arată că noțiunea de “profesionist” include noțiunile de comerciant, întreprinzător, operator economic și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice ori profesionale. Comerciantul de până acum, așa cum era el definit de Codul Comercial în art. 7 – “Sunt comercianți aceia care fac fapte de comerciu, având comerciul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale.” – devine, ca noțiune definită, actualul profesionist, dar ca substanță, devine o subcategorie a acestuia. Cu alte cuvinte, redenumim vechea noțiune, dar o păstrăm ca noțiune nouă, restrânsă. Până la acest punct însă, încă s-ar mai putea realiza o conexiune logică, reala încurcătură intervine abia la momentul lecturării art. 6 din legea de aplicare a codului civil, care tranșează două aspecte ce au ca efect mai mult un amestec între vechea și noua noțiune, decât aceea de lămurire: noțiunea de comerciant ce va apărea în orice dispoziție legală aplicabilă după 1 octombrie se va considera făcută cu privire la orice persoană fizică, respectiv juridică supusă înregistrării în registrul comerțului, conform prevederilor Legii 26/1990. De aici poate porni un val de comentarii cu privire la natura juridică a persoanei fizice sau juridice supuse înregistrării, și care poate fi, din interpretarea textului, subiect de drept încă înainte de înregistrarea sa. Este evident că orice persoană a cărei înregistrare a fost anulată poate fi subiect de drept, cu consecințele juridice ale anulării, întinderea și sfera de cuprindere a acestui subiect de drept în particular, prin raportare la noua definiție, va crea loc unor speculații interesante și unor interpretări diversificate. E adevărat că noțiunea de “întreprindere” excede fostei noțiuni de “fapte de comerț”, incluzând în primul rând noțiunea de “fără scop lucrativ”, astfel că e evident că cele două definiții nu se suprapun din punct de vedere substanțial, ci doar se înlocuiesc. Înlocuirea are însă loc într-o legislație adaptată deja noțiunii de comerciant, astfel că înlocuirea acestora ar putea avea efecte de interpretare în momentul identificării ariei de aplicare.
Noțiunea de comerciant devine însă complet instabilă - din punctul meu de vedere – la momentul la care alineatul 2 al aceluiași articol 6 din legea de aplicare, stabilește excepții de la definiția dată în alineatul 1, dispunând că noțiunea astfel definită nu e aplicabilă în legea privind mărcile și indicațiile geografice, în legea privind clauzele abuzive sau în Codul Consumului, ca să exemplificăm doar trei dintre actele normative scutite de noua definiție. Astfel că noțiunea de comerciant în sine, deși redenumită cu noțiunea de “profesionist”, a fost pe de-o parte transformată în subdiviziunea propriei foste noțiuni, pe de altă parte, redefinită ca subdiviziune... probabilă, însă, în paralel cu toate aceste înțelesuri, păstrată neatinsă, acolo unde legiuitorul nu a mai putut să-i identifice sensul.
Faptele de comerț au fost doar ușor atinse ca noțiune de noile reglementări, fiind înlocuite de expresia “activități de producție, comerț sau prestări de servicii”, astfel că nu există probleme practice de aplicabilitate. Ele definesc activitatea aceluia inclus în categoria de profesionist, dar fără a o restrânge ca pe aceea de comerciant.
Înlocuirea noțiunii de comerciant cu aceea de profesionist are un deosebit interes practic, având în vedere că subiectului de drept intitulat comerciant i se aplicau o serie de dispoziții legale specifice, care completau Codul Comercial, și care continuă să fie în vigoare, stabilindu-se un regim juridic, respectiv un regim fiscal special și o modalitate diferită de abordare a incidentelor juridice. Probabil însă că nu peste mult timp noțiunea va primi clarificări, astfel că până la acel moment nu putem decât să identificăm problemele practice pe care forma actuală a noțiunii le poate ridica.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante si Afaceri, octombrie 2011
Noul Cod Civil, așa cum este deja cunoscut, înlocuiește în realitate trei vechi coduri: Codul Civil de la 1864, Codul Familiei și Codul Comercial. Dar înlocuirea nu are loc brusc, ci printr-o aplicare paralelă, direcționată și expres reglementată de către Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil.
Av. Mihaela Bădescu
Noile reglementări civile, deloc străine de ramura dreptului comercial și înainte de modificare –având în vedere că nu numai Codul Comercial a avut exclusivitate în rol de legislație de bază, ci s-a completat permanent cu dispozițiile Codului Civil de la 1864 – aduc noutăți și pe acest plan. Ca opinie personală, nu cred că schimbarea noțiunilor ar fi reprezentat problema vechilor reglementări, e cert însă că s-au operat ajustări ale denumirilor de bază, ale subiectelor principale din fostele raporturi strict comerciale, iar acum urmează să ne familiarizăm cu ele, neavând nicio importanță dacă schimbarea în sine e benefică sau mai mult încurcă.
Astfel, conform art. 3 din Noul Cod Civil: “(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.”
Remarcăm ușor apariția noțiunilor de “profesionist”, aceea de “întreprindere” sau aceea de “scop lucrativ”, noțiuni utilizate în limbajul uzual, dar nu neapărat legiferate. Ne vine în ajutor în explicarea lor chiar legea pentru aplicare, ce ne arată că noțiunea de “profesionist” include noțiunile de comerciant, întreprinzător, operator economic și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice ori profesionale. Comerciantul de până acum, așa cum era el definit de Codul Comercial în art. 7 – “Sunt comercianți aceia care fac fapte de comerciu, având comerciul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale.” – devine, ca noțiune definită, actualul profesionist, dar ca substanță, devine o subcategorie a acestuia. Cu alte cuvinte, redenumim vechea noțiune, dar o păstrăm ca noțiune nouă, restrânsă. Până la acest punct însă, încă s-ar mai putea realiza o conexiune logică, reala încurcătură intervine abia la momentul lecturării art. 6 din legea de aplicare a codului civil, care tranșează două aspecte ce au ca efect mai mult un amestec între vechea și noua noțiune, decât aceea de lămurire: noțiunea de comerciant ce va apărea în orice dispoziție legală aplicabilă după 1 octombrie se va considera făcută cu privire la orice persoană fizică, respectiv juridică supusă înregistrării în registrul comerțului, conform prevederilor Legii 26/1990. De aici poate porni un val de comentarii cu privire la natura juridică a persoanei fizice sau juridice supuse înregistrării, și care poate fi, din interpretarea textului, subiect de drept încă înainte de înregistrarea sa. Este evident că orice persoană a cărei înregistrare a fost anulată poate fi subiect de drept, cu consecințele juridice ale anulării, întinderea și sfera de cuprindere a acestui subiect de drept în particular, prin raportare la noua definiție, va crea loc unor speculații interesante și unor interpretări diversificate. E adevărat că noțiunea de “întreprindere” excede fostei noțiuni de “fapte de comerț”, incluzând în primul rând noțiunea de “fără scop lucrativ”, astfel că e evident că cele două definiții nu se suprapun din punct de vedere substanțial, ci doar se înlocuiesc. Înlocuirea are însă loc într-o legislație adaptată deja noțiunii de comerciant, astfel că înlocuirea acestora ar putea avea efecte de interpretare în momentul identificării ariei de aplicare.
Noțiunea de comerciant devine însă complet instabilă - din punctul meu de vedere – la momentul la care alineatul 2 al aceluiași articol 6 din legea de aplicare, stabilește excepții de la definiția dată în alineatul 1, dispunând că noțiunea astfel definită nu e aplicabilă în legea privind mărcile și indicațiile geografice, în legea privind clauzele abuzive sau în Codul Consumului, ca să exemplificăm doar trei dintre actele normative scutite de noua definiție. Astfel că noțiunea de comerciant în sine, deși redenumită cu noțiunea de “profesionist”, a fost pe de-o parte transformată în subdiviziunea propriei foste noțiuni, pe de altă parte, redefinită ca subdiviziune... probabilă, însă, în paralel cu toate aceste înțelesuri, păstrată neatinsă, acolo unde legiuitorul nu a mai putut să-i identifice sensul.
Faptele de comerț au fost doar ușor atinse ca noțiune de noile reglementări, fiind înlocuite de expresia “activități de producție, comerț sau prestări de servicii”, astfel că nu există probleme practice de aplicabilitate. Ele definesc activitatea aceluia inclus în categoria de profesionist, dar fără a o restrânge ca pe aceea de comerciant.
Înlocuirea noțiunii de comerciant cu aceea de profesionist are un deosebit interes practic, având în vedere că subiectului de drept intitulat comerciant i se aplicau o serie de dispoziții legale specifice, care completau Codul Comercial, și care continuă să fie în vigoare, stabilindu-se un regim juridic, respectiv un regim fiscal special și o modalitate diferită de abordare a incidentelor juridice. Probabil însă că nu peste mult timp noțiunea va primi clarificări, astfel că până la acel moment nu putem decât să identificăm problemele practice pe care forma actuală a noțiunii le poate ridica.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante si Afaceri, octombrie 2011