Data aparitiei: 15.10.2016
Adoptată deja de aproape un an, Legea 151/2015 privind  procedura insolvenței persoanei fizice a reintrat în atenția publicului o dată cu discutarea devansării termenului la care aceasta urmează a deveni funcțională. Actualmente, data intrării în vigoare a legii este 1 ianuarie 2017, fiind însă în dezbatere modificarea acestui termen, în sensul reducerii sale, și stabilirea ca dată de intrare în vigoare a legii la începutul lunii noiembrie 2016.

Având în vedere complexitatea legii, într-un spațiu restrâns, nu se poate face decât o punctare a elementelor pe care s-a structurat aceasta, în așa fel încât, în urma lecturării sale, oricine să poată să își creioneze un tablou general asupra acesteia. Prin urmare:

1. Care sunt persoanele fizice cărora li se aplică procedura reglementată de Legea 151/2015?
Persoanele fizice care pot beneficia de dispozițiile menționate, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
-    Să aibă calitatea de debitori pentru obligații personale, adică, să fie vorba de obligații care să  incumbe acestora în nume propriu, pentru satisfacerea unor nevoi personale  și nu debite rezultate din  derularea unor activități de exploatare a unei întreprinderi;
-    Obligațiile sale restante să aibă o scadență mai mare de 90 de zile și să aibă o valoare totală mai mare decât suma a 15 salarii minime pe economie;
-    Să aibă domiciliul sau  reședința în România, cu cel puțin 6 luni anterioare depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței;
-    Să fie în stare de insolvență, adică – ne explică legea – „insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente” și „şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să îşi execute obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere”;
-    Să nu fi beneficiat  în ultimii 5 ani anteriori de o altă procedură care să se fi finalizat cu eliberarea de obligații restante;
-    Să nu fi fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, a unei infracţiuni de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii;
-    Să nu fi fost concediat în ultimii 2 ani anteriori depunerii cererii, din motive imputabile persoanei sale;
-    Să nu fie în situația în care, deși apt de muncă, nu a depus diligenţa rezonabilă în vederea identificării unui  loc de muncă sau să fi refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit;
-    Să nu fi  acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare deși ştia sau ar fi trebuit să ştie că este în stare de insolvenţă;
-    Să nu fi determinat sau  înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau din culpă gravă, cum ar fi contractarea de datorii mai mari decât 25% din valoarea obligațiilor deja existente, asumarea în ultimii 3 ani anteriori de obligații excesive raportat la starea de fapt a patrimoniul său, efectuare de plăți preferențiale sau transferul de bunuri, care a avut ca efect golirea de active a patrimoniului și inducerea stării de insolvență, să nu fi demisionat sau să fi fost de acord cu încetarea unui contract de muncă în ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii și să nu aibă deschisă o altă procedură de insolvență.

2.    Cum se deschide procedura insolvenței?

Persoanele care îndeplinesc condițiile în vederea aplicării legii au la dispoziție mai multe variante:
-    în cazul în care apreciază că este posibil, se  va înregistra la Comisia de insolvenţă  o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor;
-    dacă se consideră că un plan de rambursare nu poate fi susținut cu succes, poate solicita direct instanţei judecătoreşti competente deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.
-    în situația în care, are datorii de maxim 10 salarii minime pe economie, nu deține bunuri ce pot fi valorificate și și-a pierdut capacitatea de muncă în proporție de minim 50% sau are vârsta legală de pensionare, poate depune la Comisia de insolvenţă o cerere de dechidere a procedurii simplificate de insolvenţă. 

3. Cum se procedează și ce efecte are depunerea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor?
Aceasta este o cerere cu caracter administrativ,  care debutează cu o notificare cu privire la intenția de intrare în insolnță, adresată cu minim 30 de zile înainte de depunerea cererii, fiecăruia dintre creditori,. Notificarea poate fi realizată prin orice mijloc de comunicare apt a asigura confirmarea primirii notificării de către aceștia.
Cererea de deschidere a procedurii se depune la Comisia de insolvență  și constă în completarea unui formular tipizat. În cazul soților se poate completa o singură cerere, urmând ca acestora  să li se elaboreze un singur plan. Comisia analizează cererea și, în cazul admiterii sale, desemnează  un administrator judiciar. Decizia Comisiei poate fi atacată la instanța competentă.

Administratorul judiciar numit  comunică tuturor creditorilor deschiderea procedurii, solicitându-le să îl informeze cu privire la creanțele pe care le dețin, pe baza acestora elaborându-se tabelul preliminar de creanțe. Planul de rambursare se elaborează în 30 de zile de la data la care, tabelul de creanțe devine definitiv și este aprobat cu votul creditorilor ce dețin minim 55% din valoarea totală a creanțelor și minim 30%  din valoarea creanțelor ce beneficiază de cauze de preferință, ulterior aprobării trebuind a fi confirmat de instanță.

Aprobarea planului de rambursare suspendă de drept toate acțiunile de executare silită asupra patrimoniului debitorului.
Pe toată durata derulării acestei proceduri de insolvență, debitorului i se impune o anumită conduită, fiind obligat să informeze administratorul cu privire la plăți, venituri suplimentare obținute, să depună diligențe în vederea obținerii unui loc de muncă cu o remunerație care să-i permită susținerea planului, să facă rapoarte periodice cu privire la starea sa financiară, având dreptul a face fără acordul administratorului doar acele operațiuni ce asigură  întreţinerea sa şi a familiei aflate în întreținerea sa, însă doar în limita cheltuielilor aprobate etc., fiindu-i interzis, de principiu, să contracteze noi datorii sau să dispună în vreun fel de activele deținute.

La momentul încheierii procedurii, dacă debitorul a respectat planul de rambursare, acesta este eliberat de toate datoriile pe care planul nu le-a acoperit.


4. Cum se procedează și ce efecte are depunerea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei prin lichidarea activelor debitorului?
Aceasta e o procedură pentru care debitorul poate opta de la început, atunci când apreciază că un plan de rambursare nu poate fi viabil  sau în cazul în care procedura pe bază de plan de rambursare este respinsă de Comisie sau, deși  este admisă, pe parcurs eșuează.

Acest tip de procedură este dispusă de instanța judecătorească, care numește direct un lichidator judiciar.
După deschiderea acetui tip de procedură debitorul nu mai are drept de dispoziție cu privire la niciun bun sau venit, fiind suspendate de drept procedurile de executre silită deschise de creditori.

Și în această procedură se întocmește un tabel de creanțe, și se  întocmește un inventar al tuturor bunurilor, veniturilor, drepturilor de creanță ale debitorului, iar pe măsură ce acestea se valorifică sunt virate într-un cont cu afectațiune specială, numit  Cont de colectare. Din acest cont sumele sunt distribuite, în ordinea prevăzută de lege, către creditori.
Debitorul va putea fi  eliberat de plata datoriilor rămase necoperite în urma lichidării averii sale, după 1 an de la data închiderii procedurii, dacă se va constata că a achitat minim 50% din valoarea totală a creanțelor,  după 3 ani de la data închiderii procedurii dacă se va constata că a achitat minim 40% din valoarea totală a creanțelor sau după 5 ani de la data închiderii procedurii, indiferent de procentul de creanțe acoperit.


5. Cum se procedează și ce efecte are depunerea unei cereri de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei?

Aceasta este practic cea mai relaxată dintre formele de procedură, deschizându-se pe bază de cerere adresată Comisiei, care, în cazul în care va aprecia că sunt  îndeplinite condițiile de admisibilitate, sesizează instanța competentă. Instanța sesizată va analiza cererea și va pronunța o sentință prin care va constata îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor de deschidere a procedurii simplificate.

În caz de admitere a cererii, toate executările silite se suspendă, iar  debitorului i se pune în vedere de către Comisie că pe o perioadă  de 3 ani are următoarele obligații: să achite toate datoriile curente, să nu cotracteze datorii noi, să informeze anual comisia cu privire la statusul patrimoniului său, să informeze Comisia cu privire la orice venituri suplimentare și cu privire la dobândirea de bunuri sau servicii având o valoare mai mare decât salariul minim pe economie. Din veniturile sau bunurile dobândite cu caracter suplimentar față de veniturile sau activele debitorului la momentul deschiderii procedurii, Comisia încearcă să efectueze plăți către creditorii ce dețin creanțe anterioare.
Dacă pe parcursul celor 3 ani debitorul își îndeplinește toate obligațiile, procedura se închide, acesta fiind eliberat de toate datoriile  anterioare.

În cazul în care nu își îndeplinește obligațiile, procedura se încheie, iar debitorul  va fi obligat să achite toate creanțele anterioare, inclusiv dobânzile și penalitățile calculate la zi.


AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Legal Magazin, Nr. 10