Data aparitiei: 11.11.2011
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Civil, au fost abrogate o serie de norme juridice, unele dintre acestea, norme de drept comun ale unei întregi materii (aşa cum e cazul Codului Comercial sau Codului Familiei), altele, norme speciale cu privire la anumite contracte sau operaţiuni (aşa cum e cazul Legii 16/1994 legea arendării sau al Legii 178/1934 privind contractul de consignaţie, ca să dăm numai două exemple). Abordarea contractelor s-a realizat însă prin preluarea vechilor reglementări, uneori cu amendamente, nuanţări sau precizări, alteori cu modificări doar la nivel de exprimare sau redare a noţiunilor juridice şi nu de substanţă sau de conţinut.

Avocat  Mihaela Bădescu


Este de reţinut faptul că toate contractele au devenit civile, fără a mai exista o linie de demarcaţie între conţinutul comercial şi civil al acestora. Foarte importante mai sunt şi regulile generale aplicabile contractelor, aşa cum sunt dispoziţiile referitoare la încheierea, efectele sau modul de încetare a acestora, neexistând reguli speciale cu privire la aceste aspecte, cu foarte mici excepţii, dar care nu reprezintă o noutate (ca exemplu, mă voi referi la contractul de locaţiune, care are o reglementare specială cu privire la încetarea/continuarea raportului juridic). Au apărut şi noţiuni noi, în premieră în legislaţia română, aşa cum e cazul teoriei impreviziunii în contracte şi a intervenţiei instanţei în cazul aspectelor nereglementate de părţi, sau cazul fiduciei.

Pentru început vă propun analiza comparativă a unui contract destul de des întâlnit în practică, pentru avantajele sale net superioare oricăror alte forme de colaborare: contractul de asociere în participaţiune, contract comercial prin excelenţă, devenit în lumina ultimelor reglementări contract civil, cu aplicabilitate mult mai largă şi cu o reglementare mai amănunţită decât până acum.

Reglementat până la 1 octombrie 2011 de Codul comercial, contractul de asociere în participaţiune are actualmente sediul materiei în art. 1949-1954 din noul Cod Civil.

Conform noilor reglementări, contractul de asociere în participaţiune reprezintă, într-o definiţie reformulată, un raport juridic contractual prin intermediul căruia o persoană acordă alteia o participaţie asupra beneficiului sau pierderilor obţinute în urma unei/unor operaţiuni întreprinse.

Voi încerca să subliniez deosebirile esenţiale faţă de reglementările Codului comercial, printr-o analiză comparativă, după cum urmează:

Codul comercial permitea ca participaţia la beneficii şi pierderi să fie calculată asupra unor operaţiuni sau chiar asupra unei întregi activităţi, noile reglementări menţionează doar operaţiuni care, din modul de redactare, rezultă a fi necesar să fie identificate în contract;

Codul comercial impunea ca operaţiunile/activitatea să aibă natură comercială, actualmente contractul de asociere se va putea încheia fără a avea importanţă operaţiunea juridică ce-i face obiectul şi fără să aibă importanţă dacă părţile fac parte din categoria profesioniştilor sau neprofesioniştilor;

Conform dispoziţiilor art. 254 din Codul comercial, părţile nu mai aveau niciun drept de proprietate asupra bunurilor ce reprezentau aport la asociere, rămânând cu dreptul la restituire în natură sau dezdăunare dacă restituirea devenea imposibilă, potrivit noilor reglementări, partea care aduce un bun în asociere rămâne cu drept de proprietate asupra acestuia, dar cu posibilitatea de a stipula prin contract că acestea vor deveni proprietate comună sau că vor trece în proprietatea unuia dintre asociaţi, răsturnându-se în aceste condiţii premisele legale ale contractului. Restituirea în natură către proprietarul iniţial, chiar în această ultimă teză, poate fi stipulată în contract, ca modalitate de lichidare a asocierii, la momentul încetării acesteia.

Codul comercial prevedea că terţii nu pot avea niciun drept asupra asociaţiei şi nicio obligaţie faţă de aceasta, art. 1953 din noul Cod Civil nuanţează acest aspect, în sensul că asociaţii contractează cu terţii în nume propriu, dar dacă una din părţi acţionează în numele asocierii, toate părţile vor fi obligate solidar faţă de terţi cu privire la actele încheiate de oricare dintre ei, iar terţul e obligat faţă de toţi asociaţii numai în cazul în care asociatul ce a contractat a declarat că acţionează pe contul asocierii;

Noul Cod Civil declară inopozabile terţilor clauzele prin care se limitează răspunderea asociaţilor faţă de aceştia, aspect nereglementat în Codul Comercial;

Noul Cod Civil declară nule clauzele prin care se garantează un nivel minim garantat de beneficii pentru unul dintre asociaţi, regulă de asemenea inexistentă în vechea reglementare.

Celelalte caracteristici ale contractului rămân însă neschimbate. În ambele reglementări asociaţia în participaţiune rămâne o asociere fără personalitate juridică (care nu necesită prin urmare îndeplinirea vreunor formalităţi de înscriere), constatată printr-un contract, încheiat în vederea probării raportului juridic, în formă scrisă, în privinţa formulării contractului aplicându-se principiul libertăţii contractuale a părţilor, care au dreptul să stabilească toate condiţiile contractului, începând cu forma, până la condiţiile asocierii şi modalitatea de dizolvare/lichidare a acesteia.

Vom continua în numerele următoare cu analiza altor contracte speciale de interes şi cu aplicabilitate largă.


AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante si Afaceri, noiembrie 2011