Data aparitiei: 09.05.2011
Cu cateva zile inainte de Paste a fost adoptata Legea 52/2011 privind exercitarea unor activitati cu caracter ocazional desfasurate de zilieri. In intelesul acestei legi, zilierul este “persoana fizica ce are capacitate de munca si care desfasoara activitati necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar. Pot desfasura activitati cu caracter ocazional persoanele fizice, cetateni romani sau straini, in conditiile legii.” Iar legea reglementeaza ca pot desfasura activitati de zilier, persoanele cu varsta minima de 16 ani, maxim 90 de zile cumulate intr-un an calendaristic pentru acelasi beneficiar, maxim 12 ore pe zi, respectiv maxim 6 ore pe zi pentru zilierii minori, in anumite domenii, carora trebuie sa li se asigure echipamentele necesare si carora li se face plata la sfarsitul fiecarei zile de munca.

Avocat Mihaela Badescu


Legea doreste practic sa completeze prevederile Codului Muncii, incercand sa acopere legislativ o categorie a raporturilor de munca, ocazionala, ce nu-si gasea pana la acest moment niciun fel de reglementare. Ceea ce este insa de remarcat, este ca desi declarata ca fiind o lege care protejeaza interesele zilierilor, la o lectura rapida a textului legii este evident ca scopul editarii lui a fost unul singur: incercarea de impozitare a unor venituri, impozitare ce nu ar putea sa se faca decat printr-o conformare de bunavoie a angajatorului la prevederile legale.
Citind in ultima perioada diferitele declaratii facute in presa de parlamentarii pro si contra acestei legi, din ele razbat fie interesul populist din promovarea unei astfel de legi ce nu va folosi nimanui, fie doar dorinta de a mai combate parerile adversarilor politici, in circumstantele unei economii vlaguite, care uneori, am sentimentul ca se intentioneaza a se pastra in forma actuala. Ar fi o serie de masuri cu efecte reale imediate ce ar putea fi adoptate, fara macar a se pierde prea mult timp cu identificarea lor, si totusi, parlamentarii isi ocupa ordinea de zi cu adoptarea unei legi de natura a avea ... niciun efect!

Oare isi imagineaza cineva ca in tara in care munca la negru, sub toate formele posibile, e in floare, in tara in care salariile sunt declarate la minimul pe economie pentru a se evita plata taxelor si impozitelor aferente, in care o alta parte din populatie, aflata oficial in somaj, munceste in paralel incasand un salariu la negru pentru care nu plateste niciun fel de impozit, in care chiar categorii intregi de salariati nu sunt niciunde evidentiati ca salariati si nu platesc niciun fel de contributii, va exista prin simpla adoptare a “legii zilierilor” o noua sursa de colectare a impozitului de 16%, pe care beneficiarii il vor raporta si plati de bunavoie?
Isi imagineaza cineva ca, incercand a proteja zilierul, vor exista beneficiari care vor tine registre zilnice, le vor depune lunar Inspectoratelor Teritoriale de Munca si vor plati, conform articolului 6 din lege, impozitul de 16% pe venitul brut realizat de zilier conform prevederilor Codului Fiscal, in conditiile in care acesta va fi platit pentru 8 ore, chiar daca efectiv a lucrat 1 ora. Si toate acestea, se vor intampla doar din dorinta angajatorului de a proteja drepturile zilierului. Sau, din dorinta de conformare la lege.

Controalele dupa zilierii nedeclarati, mai scumpe decat colectarile la buget?

Legea prevede si un set de sanctiuni pentru neconformarea la prevederile prezentei reglementari. Nu stiu daca acest lucru se va putea, dar as avea curiozitatea de a studia o statistica a numarului de beneficiari care au declarat/raportat/depus registrele cuprinzand evidenta muncii cu ziua. Si de asemenea, facand o raportare la nivelul impozitelor colectate in acest fel si din aceasta categorie de raport de munca, ar fi foarte interesant de descoperit care va fi costul organizarii de controale pentru descoperirea muncii ocazionale prestata de zilieri, nedeclarata si neimpozitata. Si cum vor fi identificati in clar cei care vor face astfel de prestatii. Articolul 11 din lege enumera domeniile in care munca zilierilor poate fi utilizata, domenii in care deja munca la negru inregistreaza cotele cele mai ridicate.

Nu inseamna ca legea este prin excelenta o lege fara noima, inseamna doar ca adoptarea ei in Romania, la acest moment nu-si va gasi aplicarea practica. Noul Cod al Muncii a inasprit sanctiunile pentru angajatorii care utilizeaza munca la negru. Probabil ca efectuarea de controale in legatura cu acest aspect ar avea o eficienta mai mare, chiar daca nu numai incheierea contractului de munca este determinanta, ci si declararea venitului real. Acest ultim aspect este insa imposibil de dovedit, astfel ca, in practica, solutiile trebuie sa fie altele. Iar solutiile se refera bineinteles la gradul de impozitare, la incarcarea fiscala a veniturilor realizate din munca, la calcule eficiente intre ceea ce se poate colecta printr-o conformare mai mare, cu costuri mai mici, si impozitele ce in practica nu se colecteaza, desi pe hartie apar ca reprezentand cuantumuri impresionante.


AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante si Afaceri, mai 2011