Data aparitiei: 11.05.2012
Gradul de conformare a devenit o problemă nu numai în relația stat - contribuabil, ci și în relațiile între profesioniști. Recuperările de creanțe au fost dintotdeauna o problematică de actualitate, în ultimii ani însă, acutizarea lipsei de lichidități, cercul vicios al neplăților în lanț și reaua-credință a unor jucători din piață, au stimulat creativitatea avocaților și au reinventat firmele ce au ca obiect de activitate recuperările de creanțe.
Ca primă reacție, consultanții juridici au apelat la metodele clasice de recuperare, mergând pe calea acțiunilor în pretenții, pe drept comun, sau pe căile permise de procedurile speciale ale somației de plată sau ordonanței de plată, însă mărimea și densitatea creanțelor de recuperat au condus spre metode mult mai agresive, astfel că au început în forță acțiunile de deschidere a procedurii insolvenței. La acest moment procedura insolvenței și-a pierdut statutul de vedetă între acțiunile în instanță utilizate în vederea recuperării de creanțe, pe de-o parte datorită faptului că unii debitori sunt avantajați de promovarea unei astfel de acțiuni, pe de alta, datorită faptului că instanțele confruntate cu o avalanșă de acțiuni de acest gen, la cererea debitorului obligă creditorul la consemnarea unei cauțiuni, care, uneori poate avea un cuantum foarte mare, și care, rămâne blocată o perioadă foarte lungă de timp.
În acest context, când acțiunea de deschidere a procedurii insolvenței nu mai are eficiența scontată și când timpul mare de rezolvare efectivă a unui dosar în instanță, chiar pe o procedură specială, tot se poate întinde pe parcursul a jumătate de an, la care se adăugă timpii necesari executării silite, dublați de riscul de a nu găsi nimic de executat în patrimoniul debitorului, a trebuit găsită o metodă de coerciție care să dea un pic de greutate acțiunii judecătorești în sine.
Personal, până la momentul la care nu am constatat îngreunarea procedurilor de recuperare, nu m-am aplecat asupra unor instrumente colaterale, însă din constrângerea sistemului, aplicarea unor metode vechi de când... Codul de Procedură Civilă, dar aproape la fel de nefolosite, a devenit dintr-o dată o evidență, și soluția ce și-a dovedit eficiența în peste 90% din situațiile în care debitorii nu aveau în intenție a-și închide afacerea.
Așa a ajuns poprirea asiguratorie instrument de prim rang, râvnit de toți creditorii, și motiv de uimire pentru debitorii luați prin surprindere aproape de fiecare dată.
Poprirea asiguratorie
Poprirea asiguratorie este o metodă prin care, o dată cu introducerea în instanță a unei acțiuni în pretenții, indiferent că vorbim de o acțiune pe drept comun sau de o acțiune formulată în baza OG 5/2001 privind somația de plată, sau OUG 119/2007 privind ordonanța de plată, creditorul se asigură că la momentul finalizării acțiunii principale va mai găsi în conturile/patrimoniul debitorului, suficiente lichidități în vederea acoperirii creanței sale. În acest scop, după introducerea acțiunii principale, creditorul depune la aceeași instanță o cerere prin care solicită înființarea unei popriri asiguratorii asupra oricăror bunuri mobile incorporale urmăribile, datorate acestuia de un terț, în prezent sau în viitor. Predepunerea acțiunii judecătorești, nu e însă unicul aspect pe care creditorul trebuie să-l dovedească. Creanța pentru care se poate solicita înființarea unei popriri asiguratorii trebuie să fie o creanță exigibilă și, preferabil, să fie constatată printr-un înscris. Preferabil deoarece, creditorul are obligația de a achita o cauțiune în cuantumul stabilit de instanță – de obicei 20% din valoarea creanței – însă, dacă respectiva creanță nu e constatată printr-un înscris, cauțiunea e stabilită de Codul de Procedură Civilă la jumătate din valoarea creanței, fără posibilitatea de a i se reduce cuantumul, aspect care, în cazul unor creanțe mari, reprezintă un neajuns. Avantajele unei astfel de cereri sunt multiple: în practică, cererea de chemare în judecată și cererea de poprire asiguratorie se depun în aceeași zi, urmând ca o copie a acțiunii principale cu viza și cu numărul de dosar să fie atașată cererii de poprire. Indiferent de termenul care se acordă în dosarul principal, termenul de judecată al popririi asiguratorii este – din practica proprie - de câteva zile, iar debitorul nu este citat, astfel că hotărârea pronunțată, executorie conform Codului de Procedură Civilă, va reprezenta o reală surpriză pentru debitor. Acesta din urmă are posibilitatea să atace hotărârea cu recurs, însă, în general, cam acesta este momentul în care practic, preferă să achite creanța. Un alt avantaj este și faptul că suma ce e consemnată ca și cauțiune se recuperează relativ repede, spre deosebire de cazul acțiunilor de deschidere a procedurii insolvenței, când recuperarea cauțiunii durează ani. Cel mai mare avantaj însă constă în aceea că, presupunând că debitorul nu a reacționat la momentul la care i s-a comunicat hotărârea de poprire asiguratorie, la momentul la care se obține titlul executoriu punerea acestuia în executare nu mai devine o problemă, căci debitorul nu are timp pe parcursul desfășurării procesului să ia nicio măsură prin care să-și micșoreze patrimoniul, să-și sustragă lichiditățile sau să-și mute încasările pe o nouă firmă.
Ridicarea popririi asiguratorii se poate face la cererea debitorului, atunci când acesta e de acord să dea o altă garanție în locul bunurilor poprite, sau atunci când cererea principală a fost respinsă, anulată, perimată sau s-a renunțat la judecată; poprirea se desființează de drept, atunci când creditorul nu depune cauțiunea fixată de instanță în termenul stabilit de aceasta.
De menționat la acest moment că, în situația debitorilor pentru care nu există posibilitatea înfiintarii unei popriri asiguratorii, se poate recurge la măsura preventivă a înființării unui sechestru asiguratoriu, diferența între cele două instrumente fiind aceea că în timp ce poprirea poartă asupra bunurilor mobile incorporale urmăribile, sechestrul asiguratoriu poartă asupra bunurilor mobile corporale și a imobilelor aflate în patrimoniul debitorului, existând însă aceleași condiții și aceeași procedură de înființare sau ridicare.
Procedurile sechestrului asiguratoriu și ale popririi asiguratorii sunt reglementate în formă similară și în Noul Cod de Procedură Civilă, ce va intra în vigoare în toamnă.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante & Afaceri
Ca primă reacție, consultanții juridici au apelat la metodele clasice de recuperare, mergând pe calea acțiunilor în pretenții, pe drept comun, sau pe căile permise de procedurile speciale ale somației de plată sau ordonanței de plată, însă mărimea și densitatea creanțelor de recuperat au condus spre metode mult mai agresive, astfel că au început în forță acțiunile de deschidere a procedurii insolvenței. La acest moment procedura insolvenței și-a pierdut statutul de vedetă între acțiunile în instanță utilizate în vederea recuperării de creanțe, pe de-o parte datorită faptului că unii debitori sunt avantajați de promovarea unei astfel de acțiuni, pe de alta, datorită faptului că instanțele confruntate cu o avalanșă de acțiuni de acest gen, la cererea debitorului obligă creditorul la consemnarea unei cauțiuni, care, uneori poate avea un cuantum foarte mare, și care, rămâne blocată o perioadă foarte lungă de timp.
În acest context, când acțiunea de deschidere a procedurii insolvenței nu mai are eficiența scontată și când timpul mare de rezolvare efectivă a unui dosar în instanță, chiar pe o procedură specială, tot se poate întinde pe parcursul a jumătate de an, la care se adăugă timpii necesari executării silite, dublați de riscul de a nu găsi nimic de executat în patrimoniul debitorului, a trebuit găsită o metodă de coerciție care să dea un pic de greutate acțiunii judecătorești în sine.
Personal, până la momentul la care nu am constatat îngreunarea procedurilor de recuperare, nu m-am aplecat asupra unor instrumente colaterale, însă din constrângerea sistemului, aplicarea unor metode vechi de când... Codul de Procedură Civilă, dar aproape la fel de nefolosite, a devenit dintr-o dată o evidență, și soluția ce și-a dovedit eficiența în peste 90% din situațiile în care debitorii nu aveau în intenție a-și închide afacerea.
Așa a ajuns poprirea asiguratorie instrument de prim rang, râvnit de toți creditorii, și motiv de uimire pentru debitorii luați prin surprindere aproape de fiecare dată.
Poprirea asiguratorie
Poprirea asiguratorie este o metodă prin care, o dată cu introducerea în instanță a unei acțiuni în pretenții, indiferent că vorbim de o acțiune pe drept comun sau de o acțiune formulată în baza OG 5/2001 privind somația de plată, sau OUG 119/2007 privind ordonanța de plată, creditorul se asigură că la momentul finalizării acțiunii principale va mai găsi în conturile/patrimoniul debitorului, suficiente lichidități în vederea acoperirii creanței sale. În acest scop, după introducerea acțiunii principale, creditorul depune la aceeași instanță o cerere prin care solicită înființarea unei popriri asiguratorii asupra oricăror bunuri mobile incorporale urmăribile, datorate acestuia de un terț, în prezent sau în viitor. Predepunerea acțiunii judecătorești, nu e însă unicul aspect pe care creditorul trebuie să-l dovedească. Creanța pentru care se poate solicita înființarea unei popriri asiguratorii trebuie să fie o creanță exigibilă și, preferabil, să fie constatată printr-un înscris. Preferabil deoarece, creditorul are obligația de a achita o cauțiune în cuantumul stabilit de instanță – de obicei 20% din valoarea creanței – însă, dacă respectiva creanță nu e constatată printr-un înscris, cauțiunea e stabilită de Codul de Procedură Civilă la jumătate din valoarea creanței, fără posibilitatea de a i se reduce cuantumul, aspect care, în cazul unor creanțe mari, reprezintă un neajuns. Avantajele unei astfel de cereri sunt multiple: în practică, cererea de chemare în judecată și cererea de poprire asiguratorie se depun în aceeași zi, urmând ca o copie a acțiunii principale cu viza și cu numărul de dosar să fie atașată cererii de poprire. Indiferent de termenul care se acordă în dosarul principal, termenul de judecată al popririi asiguratorii este – din practica proprie - de câteva zile, iar debitorul nu este citat, astfel că hotărârea pronunțată, executorie conform Codului de Procedură Civilă, va reprezenta o reală surpriză pentru debitor. Acesta din urmă are posibilitatea să atace hotărârea cu recurs, însă, în general, cam acesta este momentul în care practic, preferă să achite creanța. Un alt avantaj este și faptul că suma ce e consemnată ca și cauțiune se recuperează relativ repede, spre deosebire de cazul acțiunilor de deschidere a procedurii insolvenței, când recuperarea cauțiunii durează ani. Cel mai mare avantaj însă constă în aceea că, presupunând că debitorul nu a reacționat la momentul la care i s-a comunicat hotărârea de poprire asiguratorie, la momentul la care se obține titlul executoriu punerea acestuia în executare nu mai devine o problemă, căci debitorul nu are timp pe parcursul desfășurării procesului să ia nicio măsură prin care să-și micșoreze patrimoniul, să-și sustragă lichiditățile sau să-și mute încasările pe o nouă firmă.
Ridicarea popririi asiguratorii se poate face la cererea debitorului, atunci când acesta e de acord să dea o altă garanție în locul bunurilor poprite, sau atunci când cererea principală a fost respinsă, anulată, perimată sau s-a renunțat la judecată; poprirea se desființează de drept, atunci când creditorul nu depune cauțiunea fixată de instanță în termenul stabilit de aceasta.
De menționat la acest moment că, în situația debitorilor pentru care nu există posibilitatea înfiintarii unei popriri asiguratorii, se poate recurge la măsura preventivă a înființării unui sechestru asiguratoriu, diferența între cele două instrumente fiind aceea că în timp ce poprirea poartă asupra bunurilor mobile incorporale urmăribile, sechestrul asiguratoriu poartă asupra bunurilor mobile corporale și a imobilelor aflate în patrimoniul debitorului, existând însă aceleași condiții și aceeași procedură de înființare sau ridicare.
Procedurile sechestrului asiguratoriu și ale popririi asiguratorii sunt reglementate în formă similară și în Noul Cod de Procedură Civilă, ce va intra în vigoare în toamnă.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante & Afaceri