Data aparitiei: 12.03.2012

Ce este și cine poate beneficia de „amnistia” fiscală

În încercarea evidentă de a stimula mărirea gradului de conformare și colectarea de taxe la bugetul de stat, anul trecut au fost adoptate o serie de măsuri de natură a impulsiona “dorința” contribuabililor de aducere a situației lor fiscale în normalitate. Åži spun în normalitate, căci achitarea taxelor și impozitelor către stat, reprezintă evident o normalitate, aceasta fiind singura formulă în care statul poate funcționa. Principial. Nu e subiectul de discuție dacă taxele sunt corecte, corect stabilite, corect utilizate sau direcționate. Nu discutăm nici dacă acestea sunt în totalitate utilizate în scopurile în care au fost colectate, nici dacă modul de aplicare a legislației fiscale se face corect sau nu, dacă sistemul fiscal în integralitatea lui este just. Ci doar că pentru a funcționa și pentru a asigura o multitudine de servicii publice, statul are nevoie de un buget, iar cetățenii statului respectiv au obligația de a contribui la acel buget.


Av. Mihaela Bădescu
 

Ca în fiecare an, Codul Fiscal a primit și pentru 2012 o serie destul de lungă de modificări. Însă măsurile fiscale de stimulare a colectării impozitelor la bugetul de stat au fost cuprinse într-un articol separat al OG 30/2011, articolul XI, ale cărui prevederi au avut ca moment de start data de 31 august 2011. Ordonanța 30 a primit o serie de explicitări detaliate prin Norme de aplicare (Ordinul 2604/2011 și Ordinul 1252/2011). Oamenii de presă au numit-o „amnistie fiscală”, în realitate, chiar dacă nejuridic poate fi asimilată acestei noțiuni, juridic reprezintă doar o derogare de la regula sancționării neîndeplinirii unei obligații legale, prin reducerea sancțiunii. Deci:

Cui i se aplică facilitățile fiscale reglementate de OG nr. 30/2011? Tuturor acelor contribuabili – persoane juridice, dar și persoane fizice, care îndeplinesc condițiile impuse de lege, condiții legate de natura datoriei, scadența acesteia și termenul în care se realizează plata voluntară a acesteia.

Raportându-ne la aceste aspecte, putem identifica situațiile cărora le sunt aplicabile dispozițiile menționate, și condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca un contribuabil să beneficieze de facilitățile acordate de lege.

Prima condiție se referă la natura datoriei, facilitățile urmând a se aplica acelor obligații fiscale administrate de ANAF sau alte direcții de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice care sunt recuperate prin ANAF (de exemplu cele administrate de Autoritatea Națională a Vămilor).

A doua condiție este aceea ca obligațiile fiscale principale să fie restante la data de 31.08.2011, adică data scadentei lor să fi fost anterioară acestei date. Mai există și o a doua situație în care se pot aplica facilitătile în discuție, cazul în care obligația principală a fost stinsă, astfel că pentru dobânzile datorate până la data stingerii și stabilite prin decizii comunicate după această dată, condiția se consideră îndeplinită dacă dobânzile se sting până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

A treia condiție este legată de data la care este stinsă această obligație fiscală, în sensul că acest fapt trebuie să se realizeze până la 31.12.2011, sau, pentru a doua fază, până la 30.06.2012.

Aș mai menționa și o a patra condiție, normală de altfel, și în spiritul considerentelor care au stat la baza adoptării acestor măsuri: stingerea obligației fiscale să aibă loc voluntar, prin plată sau compensare, în cazul în care sumele sunt colectate la buget-chiar în termen – prin executare silită, adică prin poprire sau prin sume încasate din valorificarea bunurilor sechestrate - contribuabilul urmând a nu mai beneficia de facilitățile fiscale prevăzute de OG 30/2011.

Cum sunt aplicate facilitățile reglementate de OG 30/2011

Acestea au fost imaginate ca o iertare parțială de datorie, în cazul în care într-o perioadă bine stabilită, contribuabilul restant decide să ia măsuri în sensul stingerii obligației fiscale restante. Am menționat două termene până la care obligațiile fiscale pot fi achitate, fiindcă și facilitățile sunt astfel aplicabile, existând două faze ale acestora, cu efecte mai crescute în prima fază și, evident, cu efecte mai scăzute în a doua fază. Prin urmare dacă obligația principală și dobânzile aferente sunt stinse până la 31 decembrie 2011, penalitățile de întârziere sunt integral anulate. Dacă obligația principală și dobânzile aferente sunt stinse până la 30 iunie 2012 penalitățile de întârziere vor fi reduse doar cu 50%.

Având în vedere că aplicabilitatea acestei măsuri se poate întoarce în timp și poate avea efecte asupra unor datorii mai vechi- de dinainte de iunie 2010 – ea va avea efecte și asupra a 50% din majorările de întârziere, pe componentă de penalitate.

Obligațiile fiscale principale restante la 31.08.2011 la care se face referire în norma analizată, sunt acele obligații individualizate în declarațiile fiscale ale contribuabilului depuse până la această dată și/sau prin decizii de impunere, emise și comunicate până la data de 31 august 2011, sau prin titluri de creanță dacă vorbim de celelalte direcții ale ANAF.

Prin urmare, doar una dintre cele două sancțiuni este supusă reducerii penalității de întârziere, acea sancțiune aplicată cu scop punitiv, în cazul nerespectării obligațiilor de plată, și calculată ca procent fix din suma datorată și neachitată, și care poate ajunge la maxim 15% din obligația fiscală principală datorată, ea rămânând la acest cuantum maxim după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadentei.

La acest moment prima fază de aplicare a ordonanței s-a încheiat, prin urmare maximul facilitaților fiscale acordate plății voluntare a datoriilor mai vechi de 31.08.2011 nu mai este aplicabil. La acest moment se poate obține o scutire echivalentă în cuantum cu 7,5% din datoria principală, adică o jumătate din penalitățile de întârziere datorate, care, având în vedere necesarul de vechime al obligației fiscale avute în vedere, a ajuns deja la maximul de 15%, de la 31.08.2011 trecând deja mai mult de 90 de zile

Indiferent însă de momentul la care e achitată obligația fiscală principală, dobânzile de întârziere, obligație accesorie, tot o sancțiune aplicabilă contribuabililor ce nu au achitat până la scadență sumele datorate, și calculate pe fiecare zi de întârziere, continuă să curgă până la data stingerii efective a datoriei.

Majorările de întârziere – aplicabile actualmente doar creanțelor la bugetele locale – cuprind și dobânzile și penalitățile, astfel că în acest context, facilitățile fiscale s-au redus doar pe latura de penalitate.

Probabil că în practică se va observa că efectul maxim a avut deja loc în perioada de dinainte de 31.12.2011, mai ales că operațiunile de identificare și atenționare a contribuabililor de către organele competente ar fi trebuit să se desfășoare masiv în 2011, astfel că acei contribuabili care au decis conformarea, probabil că au profitat de prima fază de aplicare și de reducerea maximă a penalităților.


Autor: Avocat Mihaela Bădescu
Sursa: Finante si Afaceri, martie 2012