Data aparitiei: 07.06.2017
  1. Ieșirea din sistemul de impozit pe veniturile microîntreprinderii în cursul anului

    O persoană juridică română plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderii în anul 2017, poate ieși din sistemul de impozitare menționat, dacă nu mai îndeplinește una sau mai multe condiții pentru a avea calitatea de microîntreprindere, astfel cum aceasta este definită de art. 47 Noul Cod Fiscal, respectiv:

    1. Începe să desfășoare activități de natura celor prevăzute de art. 48 alin 6 Noul Cod Fiscal, și realizează venituri din acestea. În acest caz, potrivit art. 52 alin 3 Noul Cod Fiscal, devine plătitoare de impozit pe profit începând cu trimestrul respectiv și are obligația, potrivit art. 55 alin 1 Noul Cod Fiscal, să comunice organelor fiscale competente ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderii, în conformitate cu prevederile Codului de Procedură Fiscală;
    2. Ponderea veniturilor realizate din consultanță și management în veniturile totale este de peste 20% inclusiv. În acest caz:
      1. limitele fiscale respective se verifică, potrivit art. 52 alin 2 Noul Cod Fiscal, pe baza veniturilor înregistrate cumulat de la începutul anului;
      2. pentru încadrarea în condiția privind nivelul veniturilor respective, se vor lua în calcul, potrivit art. 54 Noul Cod Fiscal, veniturile care constituie baza impozabilă prevăzută de art. 53 Noul Cod Fiscal – bază impozabilă ce este analizată mai jos în cuprinsul prezentului articol;
      3. persoana juridică română respectivă devine plătitoare de impozit pe profit, potrivit art. 52 alin 1 Noul Cod Fiscal, începând cu trimestrul în care s-a depășit limita respectivă;
      4. o persoana juridică română respectivă are obligația, potrivit art. 55 alin 1 Noul Cod Fiscal, să comunice organelor fiscale competente ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderii, în conformitate cu prevederile Codului de Procedură Fiscală;
      5. impozitul pe profit se calculează și se plătește luând în considerare, potrivit art. 52 alin 4 Noul Cod Fiscal, veniturile și cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv;
    3. realizează venituri care au depășit echivalentul în lei a 500.000 euro. În acest caz, toate aspectele menționate la punctul anterior se aplică în mod asemănător, cu mențiunea în plus că limitele fiscale respective se verifică, potrivit art. 52 alin 2 Noul Cod Fiscal, pe baza veniturilor înregistrate cumulat de la începutul anului, la cursul de schimbpentru determinarea echivalentului în lei - valabil la închiderea exercițiului financiar precedent;
    4. capitalul social al acesteia este deținut de stat sau de unități administrativ-teritoriale. În acest caz, potrivit art. 55 alin 3 Noul Cod Fiscal, microîntreprinderea trebuie să comunice organelor fiscale competente ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderii, până la data de 31 martie inclusiv a anului fiscal următor;
    5. se află în dizolvare urmată de lichidare, înregistrată la registrul comerțului sau la instanțele judecătorești, potrivit legii. În acest caz, potrivit art. 55 alin 3 Noul Cod Fiscal, microîntreprinderea trebuie să comunice organelor fiscale competente ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderii, până la data de 31 martie inclusiv a anului fiscal următor.
       
    De asemenea, o persoană juridică română plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderii în anul 2017, poate ieși din sistemul de impozitare menționat, devenind plătitoare de impozit pe profit, dacă își exercită dreptul de opțiune în conformitate cu dispozițiile art. 48 alin 5 ind. 2 Noul Cod Fiscal.
  2. DREPTUL DE OPȚIUNE

    Dreptul de opțiune cu privire la sistemul de impozitare aplicabil (respectiv impozit pe veniturile microîntreprinderilor sau impozit pe profit) este o formă clasică de optimizare fiscală.
    Acesta privește numai persoanele juridice române – legea nu distinge cu privire la forma de organizare: societate comercială, societate agricolă, asociație, etc. Per a contrario, persoanele juridice străine, desfășurând în România o activitate prin intermediul unui sediu permanent, vor datora exclusiv impozit pe profit – agenții, sucursale, reprezentanțe.
  3. Determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor

    Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează trimestrial, prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de impozitare. Atât cotele de impozitare, cât și baza de impozitare vor fi analizate în cele ce urmează.
    1. COTELE DE IMPOZITARE

      Având în vedere faptul că Noul Cod fiscal a intrat în vigoare la data de 01.01.2016, în analizarea cotelor de impozitare vom face distincție pe de o parte, între persoanele juridice române nou – înființate ca microîntreprinderi, respectiv care s-au înființat în anul 2016 și cele care se înființează în anul 2017 iar pe de altă parte, între persoanele juridice române existente la data de 01.01.2016 – data intrării în vigoare a Noului Cod Fiscal -, ce au avut în anul 2016 calitatea de microîntreprindere și persoanele juridice române existente la data de 01.01.2017, care la închiderea exercițiului financiar din 31.12.2016 îndeplinesc condițiile pentru a fi microîntreprindere.

      1. Persoanele juridice române nou - înființate ca microîntreprinderi, respectiv care s-au înființat în anul 2016 și cele care se înființează în anul 2017

        Persoanele juridice române care s-au înființat ca microîntreprinderi în anul 2016:

        1. Beneficiază de o cotă de impozitare de 1% pentru primele 24 de luni de la data înregistrării persoanei juridice române, potrivit legii, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile art. 51 alin 2 Noul Cod Fiscal;
        2. Dacă nu s-au încadrat în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 51 alin 2 Noul Cod Fiscal, au aplicat cotele de impozitare prevăzute de dispozițiile art. 51 alin 1 Noul Cod Fiscal, în forma în vigoare a acestora la nivelul anului 2016, respectiv:
          1. 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați inclusiv;
          2. 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat;
          3. 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.
             
        Persoanele juridice române care se înființează ca microîntreprinderi în anul 2017:
        1. Beneficiază de o cotă de impozitare de 1 % pentru primele 24 de luni de la data înregistrării persoanei juridice române, potrivit legii - cotă ce se aplică până la sfârșitul trimestrului în care se încheie perioada de 24 de luni - dacă îndeplinesc în mod cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 51 alin 2 Noul Cod Fiscal - dispoziții care, în conformitate cu pct. 4 alin 1, Secțiunea a 4-a, Titlul III din Normele metodologice de aplicare ale Noului Cod Fiscal, se aplică microîntreprinderilor nou – înființate începând cu 1 ianuarie 2016 – respectiv:
          1. Persoana juridică română nou – înființată are cel puțin 1 salariat, iar angajarea se efectuează în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării persoanei juridice respective.
            Potrivit dispozițiilor pct. 4 alin 2 cuprinse în Secțiunea a 4-a, Titlul III din H.G. nr. 1/2016 (Normele metodologice de aplicare ale Noului Cod Fiscal), perioada de 60 de zile nu se raportează la anul fiscal.

            Prin salariat se înțelege, astfel cum rezultă din art. 51 alin 4 din Noul Cod Fiscal:
            1. Persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
            2. Persoana angajată cu contract individual de muncă cu timp parțial, dacă fracțiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
            3. Persoana care are încheiat contract de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remunerația acesteia este cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
               
            În cazul în care persoana juridică are un singur salariat al cărui raport de muncă încetează, atunci în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin 3 teza a II-a Noul Cod Fiscal, această condiție se consideră îndeplinită dacă în cursul trimestrului respectiv este angajat un nou salariat.
             
          2. Persoana juridică nou – înființată se constituie pe o durată mai mare de 48 de luni;
          3. Acționarii/asociații persoanei juridice nou – înființate nu au deținut titluri de participare la alte persoane juridice;
          4. Microîntreprinderea nu se află în următoarele situații:
            1. Lichidarea voluntară prin prin hotărârea adunării generale, potrivit legii;
            2. o Dizolvarea fără lichidare, potrivit legii;
            3. o Inactivitate temporară, potrivit legii;
            4. o Declararea pe proprie răspundere a nedesfășurării de activități la sediul social/sediile secundare, potrivit legii
            5. o Majorarea capitalului social prin aporturi efectuate, potrivit legii, de noi acționari/asociați;
            6. o Acționarii/asociații săi vând/cesionează/schimbă titlurile de participare deținute.
               
        2. În situația în care persoana juridică nou – înființată nu se încadrează în dispozițiile art. 51 alin 2 Noul Cod Fiscal, respectiv nu mai are niciun salariat în primele 24 de luni, sau nu îndeplinește celelalte condiții, aceasta nu mai beneficiază de prevederile art. 52 alin 2 Noul Cod Fiscal, ci în acest caz, se vor aplica, începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea, cotele de impozitare prevăzute de art. 51 alin 1 Noul Cod Fiscal, astfel cum acestea au fost modificate de O.U.G. nr. 3/2017 publicată în M.Of. nr. 16/06.01.2017, respectiv:
          1. 1% pentru microîntreprinderile care au 1 sau mai mulți salariați;
          2. abrogată;
          3. 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.
             
          În sfera noțiunii de salariat intră în mod asemănător, persoanele menționate de dispozițiile art. 51 alin 4 Noul Cod Fiscal, analizate mai sus.

          Dacă pe parcursul unui an fiscal numărul de salariați se modifică în așa fel încât microîntreprinderea nu mai are niciun salariat, atunci, astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 51 alin 5 și alin 6 Noul Cod Fiscal, pentru a-și menține cota de 1%, microîntreprinderea trebuie să anagajeze în cursul aceluiași trimestru în care raporturile de muncă ale salariaților anteriori au încetat, noi salariați, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puțin 12 luni.

          Totodată, în aplicarea prevederilor art. 51 alin 5 Noul Cod Fiscal, punctul 4 alin 3 cuprins în Secțiunea a IV-a, Titlul III din Normele de aplicare ale Noului Cod Fiscal, prevede faptul că: ”în cazul în care, în cursul unui trimestru, numărul de salariați se modifică, cotele de impozitare se aplică în mod corespunzător, având în vedere numărul de salariați existent la sfârșitul ultimei luni a trimestrului respectiv.
          Astfel, presupunând că în lunile ianuarie și februarie o microîntreprindere a avut 1 angajat, al cărui raport de muncă cu societatea a încetat la începutul lunii martie, atunci cota de impozitare rămâne de 1%, dacă până la sfârșitul lunii martie microîntreprinderea angajează 1 nou salariat sau mai mulți. Dacă însă la sfârșitul lunii martie, când se încheie primul trimestru al anului fiscal, numărul de salariați existenți este 0, atunci microîntreprinderea va plăti un impozit de 3%.
           
        3. Perioada impozabilă în cazul înființării unei microîntreprinderi într-un an fiscal, începe, în conformitate cu dispozițiile pct. 3 alin 1 cuprinse în Secțiunea a 3-a, Titlul III din Normele metodologice de aplicare a Noului Cod Fiscal:
          1. De la data înregistrării acesteia la registrul comerțului, dacă are această obligație;
          2. De la data înregistrării în registrul ținut de instanțele judecătorești sau alte autorități competente, dacă are această obligație, potrivit legii
             
      2. Persoanele juridice române existente la data de 01.01.2016 – data intrării în vigoare a Noului Cod Fiscal - ce au avut în anul 2016 calitatea de microîntreprindere și persoanele juridice române existente la data de 01.01.2017, care la închiderea exercițiului financiar din 31.12.2016 îndeplinesc condițiile pentru a fi microîntreprindere.

        1. Persoanele juridice române existente la data de 01.01.2016data intrării în vigoare a Noului Cod Fiscal – care au avut în anul 2016 calitatea de microîntreprindere, au aplicat cotele de impozitare prevăzute de dispozițiile art. 51 alin 1 în forma în vigoare a acestora la nivelul anului 2016, respectiv:
          1. 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați inclusiv;
          2. 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat;
          3. 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.
        2. Persoanele juridice române existente la data de 01.01.2017, care la închiderea exercițiului financiar din 31.12.2016 îndeplinesc condițiile pentru a fi microîntreprindere, aplică la nivelul anului 2017 (pe tot parcursul anului sau până în trimestrul în care îndeplinesc condițiile unei microîntreprinderi), cotele de impozitare prevăzute de art. 51 alin 1 astfel cum acestea au fost modificate de O.U.G. nr. 3/2017 publicată în M.Of. nr. 16/06.01.2017, respectiv:
          1. 1% pentru microîntreprinderile care au 1 sau mai mulți salariați;
          2. abrogată;
          3. 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.
             
        3. Aspectele legate de noțiunea de salariat și de fluctuația cotei de impozitare în funcție de numărul de salariați – analizate în cadrul Secțiunii 9.1.1. la capitolul privind persoanele juridice care se înființează ca microîntreprinderi în anul 2017se aplică în mod corespunzător și în acest caz

          .
    2. Baza impozabilă

      Pentru a se asigura corecta înregistrare a veniturilor, contribuabilii sunt obligați să țină o evidență financiar – contabilă în conformitate cu metodologia aprobată prin Ordin al ministrului finanțelor publice.

      Pentru a se asigura corecta înregistrare a veniturilor, contribuabilii sunt obligați să țină o evidență financiar – contabilă în conformitate cu metodologia aprobată prin Ordin al ministrului finanțelor publice.
      Învățatul italian LUCA PACIOLO (1445-1517) a fost întemeietorul științei contabile, fiind primul care a dat o definiție obiectului contabilității. În acest sens, în lucrarea ”Summa de l´aritmetica, geometria, proportioni e proportionalita”, publicată la Veneția, în anul 1494, a arătat faptul că: ”obiectul contabilității este tot ce are pe lume comerciantul, ca averi mișcătoare și nemișcătoare și ca datorie, precum și toate afacerile mari și mici, în ordinea în care au avut loc.”
      Definițiile date ulterior de specialiști nu diferă prea mult de concepția lui Paciolo, cu mici diferențieri de interpretare, majoritatea autorilor considerând că obiectul contabilității îl constituie mișcarea circulară a bunurilor economice, în cantități și valoare, precum și cheltuielile, respectiv veniturile realizate.
      În ceea ce privește baza impozabilă, aceasta se determină având în vedere următoarele reguli prevăzute de Noul Cod fiscal și de Normele Metodologice de aplicare a acestuia:
      1. Potrivit dispozițiilor art. 53 alin 1 Noul Cod Fiscal, baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, fiind menționate în continuare veniturile care se scad și veniturile care se adaugă bazei impozabile.
        În doctrină, s-a apreciat că prin sintagma ”venituri obținute din orice sursă” trebuie să se înțeleagă doar veniturile proprii ale contribuabilului – microîntreprindere, nu și veniturile încasate de contribuabil în numele și pe seama altor persoane.
        Un exemplu se poate dovedi elocvent pentru acest lucru:
        O agenție de turism plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor încasează de la clienții săi suma de 10.000 Euro, în numele și pe seama agențiilor de turism partenere. Toate facturile sunt emise de agenția de turism în cauză. Agenția virează apoi partenerilor săi suma de 9.000 Euro, beneficiind de un comision de 1.000 Euro. În aceste condiții, se pune problema de a ști care venituri vor fi luate în calcul la impozitare: veniturile totale de 10.000 Euro (venituri din orice sursă) sau comisionul de 1.000 Euro (veniturile proprii) ?
        Considerăm că impozitul pe veniturile microîntreprinderilor poate viza doar comisionul încasat de agenția de turism, singura sumă care reprezintă un venit propriu al acestui contribuabil. În caz contrar, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor s-ar aplica asupra unor venituri care nu aparțin practic acestui contribuabil, ci au fost încasate în numele și pe seama altor persoane.
        Totodată, potrivit dispozițiilor pct. 5 alin 1 cuprinse în Secțiunea a 5-a, Titlul III din Normele Metodologice de aplicare ale Noului Cod Fiscal, ”baza impozabilă asupra căreia se aplică cotele de impozitare prevăzute la art. 51 alin 1 și 2 din Codul Fiscal este reprezentată de totalul veniturilor trimestriale care sunt înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a ”Conturi de venituri”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad categoriile de venituri menționate la art. 53 alin 1 și se adaugă elementele menționate la art. 53 alin 2 din Codul Fiscal”.
        În continuare vom face câteva referiri la elementele cuprinse în textul de mai sus.
        Conturile reprezintă un procedeu specific al metodei contabilității și totodată instrumentul cel mai reprezentativ al metodei contabilității, folosit pentru ordonarea, gruparea și sistematizarea specifică a informațiilor contabile, privind existența și mișcarea elementelor patrimoniale, pe mărimi individualizate, în expunere valorică și uneori naturală, pe perioade de timp și sfere organizatorice determinate.
        Cu privire la reglementările contabile, menționăm că:
        1. inițial, a fost în vigoare Ordinul nr. 3.055/2009 al ministrului finanțelor publice, care a aprobat Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Consiliului 78/660 din 25.07.1978 privind conturile anuale ale unor forme de societăți comerciale, cu modificările și completările ulterioare și Directiva a VII-a a Consiliului 83/349/CEE/1983 privind conturile consolidate, cu modificările și completările ulterioare.
        2. ulterior, acesta a fost abrogat, iar prin Ordinul nr. 1.802/2014 al ministrului finanțelor publice, s-au aprobat reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate cuprinse în Anexa la Ordinul nr. 1.802/2014. Potrivit art. 2 din Reglementările contabile, acestea transpun parțial prevederile următoarelor directive:
          1. Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 182 din data de 29 iunie 2013;
          2. b) Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 330/15.11.2014.
          Veniturile menționate la art. 53 alin 1 care se scad din totalul veniturilor trimestriale înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a ”Conturi de venituri” sunt:
          1. Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse – cont 711.
            Pct. 276 din Reglementările contabile prevde faptul că: (1) În cadrul stocurilor se cuprind:
            1. mărfurile, și anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
            2. materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată;
            3. materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
            4. materialele de natura obiectelor de inventar;
            5. produsele, și anume:
              1. semifabricatele, prin care se înțelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție (faza de fabricație) și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții (faze de fabricație) sau se livrează terților;
              2. produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entității, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților;
              3. rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile;
              4. produsele agricole;
            6. activele biologice de natura stocurilor, așa cum sunt exemplificate la pct. 278 alin. (2);
            7. ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achizționate sau fabricate, destinate produselor vândute și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte;
            8. producția în curs de execuție, reprezentând producția care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate.
            Potrivit Reglementărilor contabile menționate, cu ajutorul Contului 711 «Venituri aferente costurilor stocurilor de produse» se ține evidența costului de producție al produselor stocate, precum și variația acestuia.
            În creditul contului 711 «Venituri aferente costurilor stocurilor de produse» se înregistrează:
            1. la sfârșitul perioadei, costul produselor în curs de execuție (331);
            2. prețul de înregistrare al produselor obținute, la finele perioadei, sau constatate plus la inventar (341 la 347);
            3. diferențele de preț în plus sau nefavorabile (costul de producție este mai mare decât prețul prestabilit) aferente produselor intrate în gestiune (348);
            4. prețul de înregistrare al activelor biologice de natura stocurilor obținute din producție proprie, precum și sporurile de greutate și plusurile de inventar (361);
            5. diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente activelor biologice de natura stocurilor intrate în gestiune, din producție proprie (368);
            6. diferențele de preț în minus sau favorabile (costul de producție este mai mic decât prețul prestabilit) aferente produselor ieșite din gestiune (348);
            7. diferențele de preț în minus sau favorabile aferente activelor biologice de natura stocurilor ieșite din gestiune, din producție proprie (368).
            În debitul contului 711 «Venituri aferente costurilor stocurilor de produse» se înregistrează:
            1. reluarea produselor în curs de execuție, la începutul perioadei (331);
            2. prețul de înregistrare al produselor vândute sau constatate lipsă la inventar (341 la 347);
            3. diferențele de preț în plus sau nefavorabile repartizate asupra produselor ieșite din gestiune (348);
            4. costul de producție sau prețul de înregistrare al activelor biologice de natura stocurilor ieșite din gestiune, din producție proprie (361);
            5. diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente activelor biologice de natura stocurilor ieșite din gestiune, din producție proprie (368);
            6. diferențele de preț în minus sau favorabile aferente produselor intrate în gestiune (348);
            7. diferențele de preț în minus sau favorabile aferente activelor biologice de natura stocurilor intrate în gestiune, din producție proprie (368).
          2. veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție – cont 712.
            Potrivit Reglementărilor contable, cu ajutorul Contului 712 "Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție" se ține evidența costului de producție al serviciilor în curs de execuție, precum și variația acestuia.
            În creditul contului 712 "Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție" se înregistrează:
            1. la sfârșitul perioadei, costul serviciilor în curs de execuție (332);
            În debitul contului 712 "Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție" se înregistrează:
            1. reluarea serviciilor în curs de execuție, la începutul perioadei (332).
          3. veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale – cont 721, cont 722.
            Potrivit Reglementărilor contabile cu ajutorul Contului 721 "Venituri din producția de imobilizari necorporale" se ține evidența veniturilor din producția de imobilizari necorporale. În creditul contului 721 "Venituri din producția de imobilizari necorporale" se înregistrează:
            1. valoarea imobilizarilor necorporale realizate pe cont propriu (203, 206, 208).
            Totodată, cu ajutorul Contului 722 "Venituri din producția de imobilizări corporale" se ține evidența veniturilor din producția de imobilizari corporale, altele decât investițiile imobiliare.
            În creditul contului 722 "Venituri din producția de imobilizari corporale" se înregistrează:
            1. costul de producție al amenajărilor de terenuri, realizate pe cont propriu (211, 231);
            2. costul de producție al celorlalte imobilizări corporale, realizate pe cont propriu, precum și al investițiilor efectuate la cele existente (231).
          4. veniturile din subvenții - cont 741.
            Potrivit pct. 392 și 393 din Reglementările contabile:
            392. (1) În categoria subvențiilor se cuprind subvențiile aferente activelor și subvențiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenții guvernamentale și alte instituții similare naționale și internaționale.
            (2) Subvențiile guvernamentale sunt uneori denumite în alte moduri, cum ar fi: subsidii, alocații, prime sau transferuri.
            393. - În cadrul subvențiilor se reflectă distinct:
              • subvenții guvernamentale;
              • împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții;
            1. alte sume primite cu caracter de subvenții.
            Cu ajutorul Contului 741 "Venituri din subvenții de exploatare" se ține evidența subvențiilor cuvenite entității în schimbul respectării anumitor condiții referitoare la activitatea de exploatare a acesteia.
            În creditul contului 741 "Venituri din subvenții de exploatare" se înregistrează:
            1. subvențiile de exploatare primite sau ce urmează a fi primite (512, 445);
            2. subvenții pentru venituri, recunoscute anterior ca venituri amânate (472)
          5. veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil – cont 781 și 786.
            În legătură cu provizioanele, în Reglementările contabile se prevede faptul că:
            369. - (1) Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită și care la data bilanțului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea.
            377. (1) Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:
              • litigii, amenzi și penalități, despăgubiri, daune și alte datorii incerte;
              • cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție și alte cheltuieli privind garanția acordată clienților;
              • dezafectare imobilizari corporale și alte actiuni similare legate de acestea;
              • acțiunile de restructurare;
              • pensii și obligații similare;
              • impozite;
              • terminarea contractului de muncă;
              • prime ce urmează a se acorda personalului în funcție de profitul realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale;
              • provizioane în legatură cu acorduri de concesiune;
              • provizioane pentru contracte cu titlu oneros;
              • alte provizioane.


            Cu privire la ajustări, în Sectiunea 1.2 ”Definiții” din Reglementările contabile se menționează:
            ”8. - În înțelesul prezentelor reglementări se aplică următoarele definiții:
            8. ajustări de valoare înseamnă ajustarile destinate să țină cont de modificările valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă modificarea este definitivă sau nu. Ajustările negative de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, și/sau ajustări provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în functie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării respective.”

            Cu ajutorul Contului 781 "Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare" se ține evidența veniturilor obținute din diminuarea sau anularea provizioanelor, a ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor corporale și necorporale, a activelor circulante, precum și a veniturilor corespunzătoare fondului comercial negativ.
            În creditul contului 781 "Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare" se înregistrează:
            1. sumele reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor (151);
            2. sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor (290, 291, 293);
            3. sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție (391 la 398);
            4. sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru deprecierea creanțelor – clienți (491, 496);
            5. cota-parte din fondul comercial negativ, transferată la venituri (2075).
            Cu ajutorul Contului 786 «Venituri financiare din amortizări și ajustări pentru pierdere de valoare» se ține evidența veniturilor financiare din amortizarea diferențelor favorabile aferente titlurilor de stat achiziționate, precum și a celor din ajustări pentru pierdere de valoare.
            În creditul contului 786 «Venituri financiare din amortizări și ajustări pentru pierdere de valoare» se înregistrează:
            1. sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare (296);
            2. sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru deprecierea creanțelor;
            3. decontari în cadrul grupului și cu acționarii/asociații (495);
            4. sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie (591, 595, 596, 598);
            5. valoarea diferențelor favorabile aferente titlurilor de stat achiziționate, amortizate (472).
          6. veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
          7. veniturile realizate din despăgubiri de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
          8. veniturile din diferențe de curs valutar – cont 765.
            Cu ajutorul Contului 765 "Venituri din diferente de curs valutar" se ține evidența veniturilor din diferențe de curs valutar.
            În creditul contului 765 "Venituri din diferențe de curs valutar" se înregistrează:



AUTOR: Delia Stoian
SURSA: Curierul Fiscal, Revista lunară de impozite și taxe nr. 6/2017